Șoapta lunii
~Avram Mihaela~
FERECATĂ-N MIEZUL nopții
ȘADE-N taină luna plină
Cu o TREMURARE-a sorții
Tot privește și suspină.
Bate-n ramul din FEREASTRĂ
Cu un CORN de CERB rănit,
Toată umbra ei ALBASTRĂ
L-a ascuns și l-a hrănit.
Pe FELIA de-ntuneric
Să se CULCE, ea coboară.
Și în visu-adânc, feeric,
Cerbu-n salturi parcă zboară.
Vine apoi să îmi soptească
Mândra lună-n pas grăbit:
,, Noaptea să îți ocrotească
Sufletul ce-ți e rănit!,,
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 