Poezia zilei 8Septembrie ~Geta Lipovanciuc~

CONTRASTE

N-am căutat vreodată al vieții sens major,
Dar am simțit tăcere în strigătu-mi ce-omoară,
Prin gând născând cuvântul ce arde și doboară,
Când șterg sudoarea trudei, pe post de dirijor.

N-am tins să strălucească iubiri, când ruginesc
Dezacordate strune din harpa urii lașe,
Nici să adun în Rai comori sinucigașe
De îngeri ce se-ndeamnă c-un greu infern lumesc.

N-am răspândit minciuni din mări ce pururi ard,
Ci strâns-am bucurii din focul care plânge.
Mai fericiți sunt ochii pustii, dar plini cu sânge,
Decât castelul pustnic, cu lacăte și-n gard.

N-am vrut să-mprăștii iz de suferinți adânci,
Căci boala-mi ar renaște străină insomnie.
Vegheat-am doar lumină din veșnică mânie,
Dar nu-mi plecasem capul, nici nu șezui în brânci.

N-am fost un Prometeu, doar bulă de săpun,
Un sfeșnic ce îndreaptă umilele iluzii,
Cu-amaru-mi stins în bolta cu tainice concluzii,
Prin rugi ce-mi ard păcatul, când zilnic simt c-apun.

Autor: Geta Lipovanciuc

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: