Premiul special 13Septembrie ~Marian Florentin Ursu~

ÎNTRE AZI ȘI DEMULT

de Marian Florentin Ursu

Te ascult cel mai mult când tu taci și exiști,
Când mai crezi c-am rămas doi copaci pesimiști,
Tu trăiești cel mai mult în prezentul ocult
Și mă cauți mereu între azi și demult

Pe aceleași alei sunt un biet menestrel,
Sunt o salvă de tun într-o piele de miel,
Nu mai sunt ca un om, nici copac nu mai sunt,
Sunt un tropot de cal cu potcoave de vânt

Te iubesc mai acut când prin ploi te dezbraci
Și te-mbraci cu finalul câmpiei de maci,
Nu mai știu nici ce ești, nu mai pot nici să mint,
Cât de mult te-am urât, cât de mult te-am iubit !

Sunt o brumă de toamnă pe-o frunză de crin,
M-ai rugat să te mângâi pe coapse puțin
Și prin umbra înaltă-a pădurii de tei
Suntem trupuri de foc și ne pasc niște lei

Nu mai sunt ca un om și nici cal nu mai sunt,
Sunt un dangăt de clopot căzut pe pământ,
Sunt o toacă de lut care bate tacit,
Dinspre minus nimic, înspre plus infinit

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: