Umbra de suflet
O umbră
rămasă în odaia mea,
pași repezi și mici
lipiți de podea,
fereastra deschisă,
privirea spre drum,
în aer se simte
parfum de magnolii
și nori mari de fum
acoperă zorii.
Prin fereastra deschisă
zboară gândul meu
în ceas de așteptare și de dor
pe-aripă de vis călător.
C-ai fost pe-aici
doar timpul mi-o spune,
că nu mai ești
o simt,
privindu-mă:
sunt prea plină de tine.
O umbră
rămasă în sufletul meu,
plângând și iubind,
te alung și te chem
tot mereu….
Redactor șef : Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 