FLACĂRA DIVINĂ
ASTĂZI ni se dă o PÂINE cu miros de vicleșug
Și mâncând din ea, urmează să fim MÂINE arși pe rug,
OMENIREA-i împărțită mai ceva ca-ntr-un război…
Când se ISPRĂVEȘTE oare VRAJBA asta dintre noi?
VIAȚA-i prinsă în capcana răului care-n neștire
Bântuie întreg pământul, pune-n minte RĂTĂCIRE,
E-NTRISTAREA tot mai mare, fricile ne-au istovit,
Cine în minciună CREDE-ACELA este biruit.
Dar la capătul de beznă se întrezărește-un gând
Și o rază de lumină ce coboară spre pământ,
Pâlpâie ușor și crește tot mai tare, crește… crește…
Este Flacăra Divină ce-ntunericul strivește.
RĂSTIGNIRE
Golgote mii și mii s-au adunat
În haită, să crucifice Cuvântul,
Să facă din virtute un păcat,
Să stăpânească cerul și pământul.
Povara amăgirii-i tot mai grea
Și nici măcar nu știm ce ni se-ntâmplă…
Ca oile picăm în plasa sa
Și spinii lor adânc ne intră-n tâmplă.
Ceasornicele s-au oprit din mers,
Se lasă întunericul și gerul
Și îngerii se-ascund prin Univers,
De-atâta răstignire geme cerul.
Peste pământ cortinele s-au tras
Coboară-ncet Cuvântu-n necuvinte
Și-i totul o măsură de compas…
Pământ și Cer… intrate în morminte.
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 