Povață.
(după „Învață de la toate. – Traian Dorz)
Cănd inima ți-e grea,
Și ochii ți-s prea triști,
… Învață de la piatră!
Prin geruri să reziști.
Cănd nu mai ai putere,
„Să urci” atâtea punți,
Să nu-ți pierzi demnitatea,
… Învață de la munți!
Când oamenii de lângă,
Te calcă, fără scuză,
Arată-le iertarea,
… Învață de la frunză!
Când multe te doboară,
Sătul să tot demaști,
… Învață de la floare!
Din lacrimi să renaști.
Cănd ești plecat departe,
Și gândul îți oftează,
Întoarce-te la „cuib” ,
… Învață de la barză!
Când lipsuri te sufocă,
Și-ai obosit să strângi,
… Învață de la ploaie!
Ca uneori, să plângi.
Cănd nouri mari de humă,
Par să te înconjoare,
Fii rază printre ei,
… Învață de la soare!
Când alții te vor altfel,
Ca să „câștigi” un loc,
… Învață de la brad,
Să nu te schimbi deloc.
Cănd necazul lovește,
Nu te lăsa înfrânt,
Mângâie tot în juru-ți,
… Învață de la vânt!
Când viața pare strâmbă,
Și te saturi de ea,
… Învață de la flutur!
Să o trăiești… așa
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 