ZBURDALNICE GÂNDURI
Deschizi porțile sufletului de multe ori
Și aștepți cu nerăbdare, cine oare va intra ?
Au pășit de îndată pragul ai dragostei fiori,
Purtând cheia fermecată către inima ta.
Îmi sunt gândurile împrăștiate aiurea,
Precum norii, de pe cer risipiți de vânt.
Dar cu drag, mi le adună pe toate pădurea,
În foșnetul frunzelor și al păsărilor cânt.
S-au odihnit pentru o clipă lângă un izvor,
Să se oglindească în luciul apei cristaline,
Apoi spre anii tinereții să-și ia iar zbor,
Pe alei din parc și inimi de iubire pline.
În grabă, au plecat să zburde pe câmpii,
Să le aduc pe toate înapoi, mi-a fost tare greu,
Dintre îmbujorații maci și dintre păpădii,
Dar au refuzat, în tinerețe se întorc mereu.
La fel ca fluturii, în căutarea florii fermecate,
Sunt atrase degrabă de înșelătoarele himere,
Să elibereze iar sentimente încătușate,
Uitate prea mult de a timpului vrere.
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 