Inima de mamă
Inima de mamă mereu clocotește,
Vrea să-și vadă pruncii cât mai fericiți,
Încă de micuți îi tot sfătuiește,
Pentru ei, ea varsă ploi de rugi fierbinți.
Chiar dacă acum au ajuns maturi
Și plecați sunt toți din cuibul părintesc,
Inima de mamă nu se dă în lături,
Vrea să întărească lanțul cel frățesc.
Pentru puii ei, ochii nu-i mai seacă,
Griji îi înfloresc, nopți sunt albe-n șir,
Gânduri mistuitoare spre ea se apleacă
Până nu primește vești de la copil.
Inima de mamă, cât de mult iubește!
Pentru-al ei odor trece munți și văi,
Vrea să-l vadă doar cum mereu zâmbește,
Mergând în viață pe luminate căi.
O-nsemnează anii pe față și pe frunte,
Pe creștetul ei, ghiocei îi cresc,
Inima de mamă rămâne o punte
Ce leagă în veci lanțul cel frățesc.
Copii, nu răniți, inima de mamă!
Ca și-a ei, în veci, n-o să mai găsiți,
Când spre ea gândul iarăși vă îndeamnă
Nu uitați să-i spuneți ce mult o iubiți.
Autor Maricica Miloievici
Moldova Nouă
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 