
Eu am pășit în poezie
Eu am pășit în poezie,
Într-o rochiță albă și cu pletele în vânt,
Cu o foaie albă de hârtie,
Și vreau cuvintele frumoase să le culeg și să le pun în rând.
O rugă din cuvinte aș culege,
Să o desprind încetișor din gând,
Spre cer,la Tatăl să alerge,
Să știe de iubirea ce i-o port aicea,pe pământ.
Cuvinte aș alege pentru comoara-mi ancestrală,
Care s-a rupt din inima-mi ușor,
Eu te-am crescut cu drag,tu ai zburat în lume,
Și-n inimă mi-ai pus un Univers de dor.
Vreau să culeg cuvinte de iubire,
Și tuturor să le împart cu drag,
Cuvinte de mângâiere și de mulțumire,
Măicuței mele i le-aș duce-n prag.
Cuvinte de recunoștință aș mai pune-n vers,
Și le-aș trimite profesorilor câte o scrisoare,
În lumea cunoștințelor cu ei de mână am mers,
Și ne-au povățuit cum să pășim în lumea asta mare.
Eu am întrat în poezie și rătăcesc prin minunatele cuvinte,
Dar am numai o foae și încă e curată,
Atâtea versuri îmi roiesc prin minte,
Si aș vrea să bucur cu cuvintele frumoase lumea toată!
Redactor șef: Camelia Boț
Frumos poem. Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană