ULTIMA FRUNZĂ
Soare răstignit.
Norii își îneacă vămile-n pustiu.
Lacrimă după lacrimă
ne doare plânsul frunzei rătăcită de ram.
Grăbite păsări își caută drumul…
Drumurile ploii duc spre nicăieri.
În noi încă zace mirosul de pământ amestecat cu humă.
Înfrigurarea ne cuprinde
precum blestemul toamnei
încătusate-n păcat.
Ca o spovedanie în fața zorilor,
simțim legănarea ultimei frunze
în drumul ei spre pieire.
Doar copacii se-nalță spre Cer a-mpăcare!
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 