Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă ~Marilena Răghinaru~
Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă, să mai vii pe strada mea
Cu surâsuri în valiza învelită-n catifea,
Nici să alergăm bezmetici printre frunze ruginii,
Nepăsându-ne de ploaie sau de norii plumburii.
Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă la mine să poposești,
C-un pahar de must în față, să ne-ntindem la povești,
Apoi, îmbătați de-aroma strugurilor înăspriți,
Să valsăm în ritmul toamnei, ca doi vechi îndrăgostiți.
Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă, seri întregi să irosim,
Peste tristele petale, obosiți să ațipim,
Fără-a fi nicio secundă pe vânt aspru supărați,
Când, prin crengile uscate ne-om privi amorezați.
Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă, înapoi să mai privim,
Să-nțelegem că nici astăzi nu-ncetăm să ne iubim,
Chiar de flori posomorâte pe alei pierdute plâng
Și-i mâhnit și singur lacul ce ne aștepta în Crâng.
Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă, de iarnă să nu fugim
Teamă azi să nu ne fie că și noi ne ofilim,
Ci, zâmbind mereu spre Soare, cum făceam odinioară,
Să mai credem în Speranță și-ntr-o altă primăvară!
10/10/2021
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 