Veluta Kalmar

Cer mult?
Veluta Kalmar

Aș vrea,de nu-i mult,
să văd începutul
când El, Dumnezeu, din sân, poezia,
a luat-o în brațe, i-a dat cunoscutul
și suflând în lut și-a-mbrăcat bucuria.
Apoi mersu-albastru ca o-mbrățişare
de suflet și liniștea fără de ani
le-a pus în iertare-n genunchii
sub care
lumina cunună creația-n psalmi.
Se nasc poezii
când roua încalță
picioarele ierbii cu-alint
dimineața
iar darul iubirii în duh mă înalță
smerindu-mi privirea-n
amurg de speranță.
Cer mult
să-mi lipesc de tine o talpă,
să-nvăț să pășesc ca și tine Poet?
Căci umbra pe mine,
curând va să cadă
de nu lași din tine , pe mine un semn.
Un semn ghemuit precum o mireasmă
să şchioapete-n mine-a tăciune
nears,
să plâng când mă cerni
cu lumina întoarsă-n
poemul de-atunci…netrezit
de-al meu glas.

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: