M-am pornit peste toamnă cu pasul
Petre (Poștașu ‘) Vătuiu
Eu nu știu, când se scutură frunza
Cine-i rumegă dorul? Pământul
Când o mistuie rânced? Sau corbii
Când își varsă amarul, țipându-l?
Codrul nu! Că el tace ca mutul,
Noduros sub urâta de ploaie,
Care spală poteca de frunză
Și o duce la vale-n șiroaie.
Cine-i jinduie umbra, răcoarea?
Cucul nu! C-a lăsat-o uitată!
Poate mierla, dar unde-i sărmana
În această pictură-ntristată?
Pe când timpul își numără zile,
Vietăți, în bârloguri ascunse,
Tremurând, tac sub negura udă;
Și ce vară frumoasă se duse!
Cade frunza? Să cadă, căci codrul
Știe frunză la vreme să-și facă!
Primăvara va geme de verde
Și de cuci care-i cântă pe cracă.
Pe un plai, la răscruce de vânturi,
Un copac s-a uscat și se frânge,
Cad pe rând ramuri groase, trosninde;
Înverzind, codrul nu-l va mai plânge…
M-am pornit peste toamnă cu pasul,
Să foșnesc dorul frunzei ce moare,
Rătăcind cu povestea nespusă
A copacilor prinși de uscare.
Pe drumeaguri, cu oase bătrâne,
Încă pasul mai pot a mi-l ține.
Dar nu știu dacă-i toamnă, sau mâine
Ce voi fi, când va ninge pe mine…
Căci în codrul acesta cu oameni,
Mai mereu, am rămas o uitare;
Ce-am făcut, nu s-a scris, să se știe
Și că sunt, nu se știe, se pare..
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 