Îți spun adio
Prea grea mi-e crucea, abia o pot duce,
Păcatele pe umeri mă apasă,
Destinul m-a condus la o răscruce,
Spre ce să merg, aproape nu-mi mai pasă.
Mă las purtat de ale vieții valuri,
Mă las în seama vântului hoinar,
Departe sunt de insule sau maluri
Pe-o mare-ntinsă fără de hotar.
Mă poartă gândul dincolo de nori,
Îmi bate ploaia-n sufletul pustiu,
S-au ofilit și ultimele flori,
Departe-i răsăritul sângeriu.
E noaptea tot mai lungă și mai grea,
Se sting prea multe stele-n depărtări,
E cerul ca de neagră catifea,
Mă mână-n zare tainice chemări.
Mă poartă pașii spre un vârf de munte,
Îngheață timpul sub un ultim ger,
Biet călător cu tâmplele cărunte,
Îmi e târziu și nu mai pot să cer.
Îți spun adio ca o rugăciune,
Pe-altarul sufletului pustiit
Se stinge-ncet și ultimul tăciune
Și flacăra iubirii a pierit.
Cătălin Iancu
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 