SFÂRȘIT DE TOAMNĂ
Mirela Butacu
S-a-mbrăcat pământul iară
Cu a frunzelor povară
Veștejită de mâhniri
Iar pe iarba glazurată,
Roua, metamorfozată
Fur-a soarelui sclipiri.
Și-ale toamnei urme reci,
Dezgolit-au pe poteci
Nostalgii în amorțire,
Să le-adune-un vânt pustiu,
Răscolind în ceas târziu,
Dorul de înmugurire.
Vitregită de culori,
Ceața, coborând din nori
Parcă-mprăștie magie
Printre ramuri de arțar
Și de fag și de stejar,
Fără ca măcar să știe.
Crizanteme de sidef,
Ies zâmbind în relief
Sclipitoare în lumină,
Clătinându-le suav
Vântul,de amor bolnav
Le tot cântă în surdină.
Stând pe ram,înghesuite
Două vrăbii zgribulite
Visează în voia lor,
La Nirvana păsărească
Ce din pene-o să renască,
În al frunzelor decor.
Iar cocorii, călătorii
Se întrec în zbor cu norii
Tot privind în urma lor,
La edenul ce dispare
Fără urmă de culoare,
Trași în jos parcă de dor.
Gata-i toamna, iarna vine
Zâmbete vor fi puține
Vise s-au criogenat
Din dantelării de gheață,
Ochiul iernii prinde viață
Căci prea mult a așteptat!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 