Valeriu Cîmpean

Miraj
Ştii ce, iubitule mi-a şoptit Ea
într-o seară târzie cu cer senin
spuzit de stele şi lună plină
privind la mine
(de abia mai respira!)
Ştii ce, aş vrea să ştiu
cum de reuşeşti tu
să nu îmbâtrâneşti
s-alungi mereu timpul
să nu-ţi brăzdeze faţa
argintată de lună
în noaptea aceasta
numai a noastră
în care îţi respir privirea,
bătăile inimii la fel cu ale mele
Aş vrea să cred
că tot ce vezi
florile, iarba şi cerul
sunt chiar eu
îngemănată cu tine
că fără mine
n-ai putea respira
n-ai putea exista
nici Tu şi nici Eternitatea!
Că te-ai născut
doar pentru mine
Aş vrea să fiu în toate
zvâcnirile inimii tale
în toate celulele tale
să mă răsfeţi cu privirea
răscolindu-mi adâncul
în care să te păstrez
în veşnicia mea şi-a ta
Aş vrea să cred
că tu nu poţi îmbătrâni
cât timp mă vei iubi…
Ca-n clipa cea dintâi


Valeriu Cîmpeanu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: