Cristiana Iliuță

Tu-mi ești

Tu-mi ești lacrimă și zâmbet, mi-ești potop și cer cu stele,
Pietrelor le dai un suflet și-mi faci pod din rămurele,
În albastrul meu privești, râurind a gingășie,
Din ninsori, altar zidești și-i pui flori de iasomie.

Tu-mi ești brațul ce mă prinde, când furtuna mă doboară,
Stelele-n lacrimi arzânde, când începe să mă doară,
Când începe mătrăguna în veșmânt să se-nfiripe,
Otrăvindu-mi rădăcina, micșunele pui în clipe.

Tu-mi ești dor și-mi ești acasă, fremătând in liliac,
Îmi ești pâinea de pe masă și amurgul din cerdac,
Zarea mea o faci icoană și-mi săruti trei ghiocei,
Care-au apărut sub geană, și buchet îți faci din ei.

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: