CÂNTECUL ELIZEI
E noapte! Plouă afară! Sus pe cerul senin
Pun în lanțuri uitarea și ferecându-i zborul
Voi înfrunta trecutul ce-asmute viitorul,
Din cenușă voi renaște, precum Pasărea Spin.
Așa cânta Eliza! Din buzele-i ca mierea,
Curgea ca un pârâu, cântecul despărțirii.
Lacrimile-i amare, mai amare ca fierea
Picau, arzând Pământul, uscând toți trandafirii.
Plângeau toți trandafirii, cădeau pe jos rănite
Petalele iubirii, se-mprăștiau mâhnite
Prin codrii de aramă și pe întinsa vale.
La ceas târziu în noapte, cuprinsă de-al său dor
Parcă îi simte vocea, cuprinsă de-un fior
Și-ascultă tristă-n noapte, buciumul cântând cu jale.
04.01.2022
Versuri Viorica Floroiu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 