Floroiu Viorica

CÂNTECUL ELIZEI

E noapte! Plouă afară! Sus pe cerul senin
Pun în lanțuri uitarea și ferecându-i zborul
Voi înfrunta trecutul ce-asmute viitorul,
Din cenușă voi renaște, precum Pasărea Spin.

Așa cânta Eliza! Din buzele-i ca mierea,
Curgea ca un pârâu, cântecul despărțirii.
Lacrimile-i amare, mai amare ca fierea
Picau, arzând Pământul, uscând toți trandafirii.

Plângeau toți trandafirii, cădeau pe jos rănite
Petalele iubirii, se-mprăștiau mâhnite
Prin codrii de aramă și pe întinsa vale.

La ceas târziu în noapte, cuprinsă de-al său dor
Parcă îi simte vocea, cuprinsă de-un fior
Și-ascultă tristă-n noapte, buciumul cântând cu jale.

04.01.2022
Versuri Viorica Floroiu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: