ANOTIMP NEDEFINIT
Autor:Mirela Butacu
N-am mai găsit nimic din ce era ‘nainte…
Doar umbre și ecouri în gânduri și cuvinte
Ninsoarea hibernală,în ploaie transformată
Intră în pori de suflet,chiar și neinvitată
Nici iarna nu e iarnă și vânturi rătăcite,
Nisip au pe călcâie și tălpi neviscolite;
Cresc flori în cimitire pe umedul pământ
Și colțul ierbii urlă, sub nefiresc veșmânt.
Din putredele frunze se-nnalță aburi reci
Și-o ceață-amețitoare se lasă pe poteci
În păsări zgribulite,nu-i urmă de cântare
Și-n inimi ne-nvelite ,nu-i foc în felinare…
Din picaturi de ploaie ce șiroiesc grăbite,
Se nasc ecouri plânse de vânturi despletite
În negre orizonturi îmi rătăcesc privirea…
Pe care fund de mare se-ascunde fericirea?
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 