Iarna noastră
Cătălin Iancu
Vino să topim zăpada cu-ale noastre trupuri calde,
Să ne bucurăm, iubito, de ninsorile dintâi,
De atâta fericire ochii-n lacrimi să se scalde,
Pân’ la ultima ninsoare lângă mine să rămâi.
Să ne mângâie, iubito, fulgi pufoși și albi de nea,
Să îți construiesc palate pe întinderile albe,
Când pe bolta-ntunecată s-o aprinde prima stea
Vor veni colindătorii să cânte florile dalbe.
Seara, la lumina lămpii, amintiri vom depăna,
Vom gusta pe îndelete din pocalele cu vin,
Poate-am să adorm, iubito, cu capul în poala ta,
C-un sărut să mă trezești, să ne mai iubim puțin.
Primăvara e departe, iarna este doar a noastră,
Vom intra în hibernare, într-un vis plin de culori,
Ne-o veghea, din colț de cer, o steluță alb-albastră,
Vom zbura, mână în mână, până dincolo de nori.
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 