Reverie în Luna lui Crăciun
Privesc oglinda nemiloasă și văd un chip îmbătrânit
De timpul prea ușor plecat, de anii care l-au albit,
Ce-ar vrea în urmă să privească printre baloane de săpun,
Cu nostalgie să trăiască emoții de apus Crăciun,
Când era un odor cuminte iar gerul tricota povești,
Cleștar de gânduri împletite ce spionau pe la ferești,
Când pur omăt, în straturi groase, peste pământ se așternea,
Când răsunau străvechi colinde în valsul fulgilor de nea…
,,-Oare pe unde rătăcesc vacanțele siberiene
Care înveseleau copiii când înotau printre troiene,
Unde-s castelele de bulgări care tronau până la cer,
Unde e omul de zăpadă, al iernii veșnic grănicer?”
Se-ntreabă chipul din oglindă care s-a-ntors o clipă-n timp
Și-a revăzut o altă iarnă dintr-un feeric anotimp…
De ar mai fi copil o clipă, i-ar spune Moșului: ,,Măcar,
Dacă n-aduci acum zăpada, mută Crăciunu-n Făurar!”
Marilena Răghinaru
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 