
Zori de rouă, pe creste de dor
Se nasc zori de rouă, pământul suspină
Iar floarea de colț mai albă-i pe creste,
Un dor rătăcit aleanul îngână
Cu foc de speranță dând lumii de veste
Că viața există, noi încă mai suntem
Și-aici vom rămâne așteptând veșnicia,
În fiece zi destinul ni-l scriem
În pagini de timp, sfidând vremelnicia
Și doar câteodată, între cer și pământ
Chipul știut îl schimbăm cu un altul,
Cel vechi dispărând pe o pală de vânt,
Cel nou pregătindu-și în taină asaltul.
Se scurg printre ani zăpezile triste
Lăsând firul ierbii timid să renască,
Crâmpeie de suflet ce par să reziste
Veghind zori de rouă cu cer să sfințească,
Pe creste de dor, noi stele lucească…
Autor : Elena Coca Mahalu
20.02.2022
( drepturi de autor rezervate )
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț


Mulțumiri alese și infinită prețuire doamnei Camelia Boț și întregii echipe redacționale!
Gânduri bune, tuturor!
ApreciazăApreciază