SPERANȚE
Când ai plecat
s-au răsucit pumnale
în pieptul meu,
de umbre-nzăpezit
și, lăcrimând,
cu lacrimile tale,
un gând în gândul meu
s-a-nveșnicit…
Când ai plecat
s-au năruit cuvinte
și stelele din cer
s-au stins,
pe coapsa ta
se unduiau fierbinte
flăcări-fâșii
din focul neatins,
Tu arzi în el
ca o faclie albă,
pe buze, șoaptele
ți-au înflorit
și de va fi
să vină primăvara,
vom înflori și noi
în infinit…
Când ai plecat
s-au răsucit pumnale
în pieptul meu,
de umbre-nzăpezit
și, lăcrimând,
cu lacrimile tale,
un gând în gândul meu
s-a-nveșnicit…
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 