Paula Abiculisei

Fire de nisip

S-a stins demult
Focul în sobă
Și mama și tata
În negura timpurilor
Pe vatra vremii tăcută
Au rămas doar tăciunii
negri
Și cenușa vieților arse
În graba clipei
Au plecat și frații
Fire de nisip în calea vremii
Mereu se strecoară
În clepsidra timpului
Nepăsătoare
Fire de viață
Vin și trec peste noi
Lăsând urme adânci
Păsări călătoare
Cu aripi frânte
Încercând să zboare
Spre înălțimi
Spre larga zare
Și cad înfrânte
Peste noi plouă
Amintirile udă
Lacrimi curg pe obraz
O dimineață fără soare
Fără speranțe
Ma strecor printre gânduri
Alerg desculță
Pe prispa copilăriei
Se crapă de ziuă
De atâta singurătate
Cu ramuri negre plânge
Cireșul amar
În grădina copilăriei
Bătrân și uitat
Cu ușile închise
Storurile trase cu grijă
Peste fereastra sufletului
Cerceveaua-i coșcovită
de dor, de sete și singurătate

Paula Abiculesei

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: