Marin Rada

SPERANȚE

Când ai plecat
s-au răsucit pumnale
în pieptul meu,
de umbre-nzăpezit
și, lăcrimând,
cu lacrimile tale,
un gând în gândul meu
s-a-nveșnicit…

Când ai plecat
s-au năruit cuvinte
și stelele din cer
s-au stins,
pe coapsa ta
se unduiau fierbinte
flăcări-fâșii
din focul neatins,

Tu arzi în el
ca o faclie albă,
pe buze, șoaptele
ți-au înflorit
și de va fi
să vină primăvara,
vom înflori și noi
în infinit…

Când ai plecat
s-au răsucit pumnale
în pieptul meu,
de umbre-nzăpezit
și, lăcrimând,
cu lacrimile tale,
un gând în gândul meu
s-a-nveșnicit…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: