Cristina Tunsoiu

Prin ochi de copil

Se-ntunecă cerul, e groază și fum…
Albastrul dispare, cineva l-a furat,
Mi-e teamă, sunt singur, unde-i tata acum?
Și mama suspină, oare ce s-a-ntâmplat?

Azi-noapte am visat că eram băiat mare
Străin într-o lume haină și rea,
Iar tata-și cerea încontinuu iertare…
De ce? Nu mai știu…. și-n privire avea

O durere, o căldură și-o dragoste mare,
Iar lacrimi fierbinți îi cădeau pe obraz…
O gheară mă prinde-n cumplita strânsoare
Dar nu este vis, ce zi oare-i azi?

Se aud avioane și plâns de sirene,
În jur este haos și mici soldăței
Căd la pământ secerați de hiene,
Mai ieri mă jucam de-a războiul cu ei…

Aș vrea să adorm până ziuă se face,
Iar când mă trezesc să privesc către cer…
Să fiu pregătit, iar când tata se-ntoarce,
S-o luăm de la capăt căci eroii nu pier!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: