Maria Poiană

Aprindeți candele pe cer
( din volumul în lucru, LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

Mă duc cu drag pe-un drum râzând,
Și tot pe el mă-ntorc plângând
De multă sărăcie,
Că-nlănțuite suflete, vânându-se a foamete
Se zbat ca-n colivie.

Dar colivia-i nu-știu-cum perdea-ntr-o jariște de fum
și pâclă-necăcioasă
Și tot mai mulți se rătăcesc
În haos de surghiun lumesc
Pe drumul către casă.

Cu val de val s-au smuls pe rând
Simțiri din suflet și din gând
De îndumnezeire
Si-n locul lor s-au pripășit, nu înzecit, ci înmiit
Gheene de-amăgire.

Legați iar Cerul de pământ și vă sfințiți din Duhu-i Sfânt!
Atâta putem face…
Că parcă nu a fost nicicând ca azi, pământul mai flămând,
De dragoste și pace.

Aprindeti candele pe cer, că ni-i pământul prea stingher.
Și prea fără de tihnă
Și cu iubire, dați-i lui, precum e-n Cerul Tatălui
Răgaz pentru odihnă.

maria poiană 22. 02. 2022 București

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: