Aprindeți candele pe cer
( din volumul în lucru, LA RĂSCRUCI DE VREMURI)
Mă duc cu drag pe-un drum râzând,
Și tot pe el mă-ntorc plângând
De multă sărăcie,
Că-nlănțuite suflete, vânându-se a foamete
Se zbat ca-n colivie.
Dar colivia-i nu-știu-cum perdea-ntr-o jariște de fum
și pâclă-necăcioasă
Și tot mai mulți se rătăcesc
În haos de surghiun lumesc
Pe drumul către casă.
Cu val de val s-au smuls pe rând
Simțiri din suflet și din gând
De îndumnezeire
Si-n locul lor s-au pripășit, nu înzecit, ci înmiit
Gheene de-amăgire.
Legați iar Cerul de pământ și vă sfințiți din Duhu-i Sfânt!
Atâta putem face…
Că parcă nu a fost nicicând ca azi, pământul mai flămând,
De dragoste și pace.
Aprindeti candele pe cer, că ni-i pământul prea stingher.
Și prea fără de tihnă
Și cu iubire, dați-i lui, precum e-n Cerul Tatălui
Răgaz pentru odihnă.
maria poiană 22. 02. 2022 București
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 