Viorica Floroiu

NU MAI PLÂNGE ANA

Anișoară, te-am visat
Că părul tău ondulat,
Era lung până la glezne
Strălucea-n nopțile bezne.
Din ochi picau flori, o mie,
Cu miros de iasomie,
Mâinile-ți catifelate
Se rugau împreunate.

Mergeai pe câmpia-ntinsă
Cu dorința,-n piept aprinsă
Pe mine, să mă-ntânlești
Să plângi și să-mi povestești;
Cum simți viforul și gerul
Iarna, când în gând porți dorul.
Și când primăvara vine,
Cum arde dorul în tine.

Zilele-ți erau poveri
Când strângeai colbul din veri
Și freamătul de prin crâng
Când vedeai copaci cum plâng.
Cu floarea făcând veșmânt
Să țină cald la pământ,
Se tânguiau florile
Când pierdeau petalele.

Grea era ca o povară
Strălucirea-n miez de vară,
Când lăsa în suflet jar
Soarele fără habar;
Când de-abia a asfințit
Visând al său răsărit.
Îți plângeai în pumni durerea
Sfinții nu-ți auzeau vrerea.

Te-ai trezit scăldată-n ape
Că eu am plecat departe.
Părul tău Ană, din vis
E drumul spre Paradis,
Pregătit de Maica Sfântă
Că moartea îmi stă la pândă.
Florile-ți din ochi picând
Vor fi lacrimi de mir sfânt.

Câmpia verde întinsă
E jalea ta necuprinsă.
Florile din pom picând
Făcând la pământ, veșmânt,
Este trupul nostru mut
Prefăcându-se în lut.
Nu mai plânge Ană,-n noapte
Viața merge mai departe!

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: