SUFLETUL NU MAI VALSEAZĂ CU DORUL
Prea bolnave de-o vreme cuvintele-mi zac,
Le simt gustul amar precum fierea.
Mi se scaldă speranţele toate-ntr-un lac,
Şi le-apasă la fund tot mai aprig tăcerea.
În inimă clipele grabnic se frâng,
Iubirilor noastre oprit le e zborul.
Nici păsări nu cântă în verdele crâng,
Nici sufletul nu mai valsează cu dorul.
Privesc, văd lumina, dar parcă-s în iad,
Zbuciumându-se aud răsuflarea cum ţipă.
Ar zbura cât mai sus, către cerul înalt,
Dar tristeţea i-a frânt fără milă o aripă.
Mi se chinuie pasul, să stea într-un loc
Nu mai vrea, căci durerea îl prea oboseşte.
Vrea să simtă prin vene al dragostei foc,
Şi să vadă-al meu chip ca şi ieri cum zâmbeşte.
ZINAIDA LUNGU-GORGOS
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 