Zina Lungu

SUFLETUL NU MAI VALSEAZĂ CU DORUL

Prea bolnave de-o vreme cuvintele-mi zac,
Le simt gustul amar precum fierea.
Mi se scaldă speranţele toate-ntr-un lac,
Şi le-apasă la fund tot mai aprig tăcerea.

În inimă clipele grabnic se frâng,
Iubirilor noastre oprit le e zborul.
Nici păsări nu cântă în verdele crâng,
Nici sufletul nu mai valsează cu dorul.

Privesc, văd lumina, dar parcă-s în iad,
Zbuciumându-se aud răsuflarea cum ţipă.
Ar zbura cât mai sus, către cerul înalt,
Dar tristeţea i-a frânt fără milă o aripă.

Mi se chinuie pasul, să stea într-un loc
Nu mai vrea, căci durerea îl prea oboseşte.
Vrea să simtă prin vene al dragostei foc,
Şi să vadă-al meu chip ca şi ieri cum zâmbeşte.

ZINAIDA LUNGU-GORGOS

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: