Când gândul naște poezia
Ascultă inima-n tăcere,
Șoapta prea plină de durere
Ce vrea să-și strige bucuria,
Cănd gândul naște poezia.
În răzvrătiri, tăcutul glas
Îmi este tot ce mi-a rămas…
Eu sorții, stavili nu-i mai pun
Și gânduri în cuvinte-adun.
Nebune, clipele rebele
Și ne-ndurate zile grele,
Ascunse-au fost adânc, în gânduri,
Dar azi le zugrăvesc în rânduri.
Iar în candoarea lor sublimă
Am pus din suflet, o fărâmă,
Gândurilor să le dau viață,
Într-un poem fără prefață.
Cuvântul ce-am zidit în suflet,
Durerea o preface-n zâmbet
Și-un cântec lin mă împresoară…
Îmi este sufletul vioară!
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 