Flori Cristea

FĂRĂ TINE

Am să mor fără tine? Bine! Fie,-am să mor!
Îngenuncheat de durere, nici măcar ajutor
Nu mai cere-al meu suflet. Și de ce să mai ceară,
Când zac rupte, aruncate, strunele de vioară,

Cele pe care ieri și-a cântat bucuria?
Acest cântec de jale-i este azi rapsodia,
Ce se scurge în rana nepermis de adâncă.
De-ai simți al său zbucium, dacă n-ai fi de stâncă,

Lângă el te-ai pleca, împărțind pe din-două,
Și durerea și spaima de-a porni spre o nouă
Cale. Te-ai opri să-l culegi
Dintre cioburi și spini. Nu ai cum să-nțelegi,

Nici atâta iubire, nici atâta durere!
Cum să simți că nu sânge, ci amarul de fiere,
Curge-acum prin artere? Am să mor! Nici că-ți pasă,
C-am să mor fără tine! Lasă, nu te-trista! Mergi ‘nainte și lasă

Să se-aștearnă uitarea. Nu privi înapoi!
Te-ai întoarce să ducem întristarea-amândoi,
Și nu vreau să te las să porți jugul de dor.
Te asigur că nu e nicidecum prea ușor.

Redsctor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: