FĂRĂ TINE
Am să mor fără tine? Bine! Fie,-am să mor!
Îngenuncheat de durere, nici măcar ajutor
Nu mai cere-al meu suflet. Și de ce să mai ceară,
Când zac rupte, aruncate, strunele de vioară,
Cele pe care ieri și-a cântat bucuria?
Acest cântec de jale-i este azi rapsodia,
Ce se scurge în rana nepermis de adâncă.
De-ai simți al său zbucium, dacă n-ai fi de stâncă,
Lângă el te-ai pleca, împărțind pe din-două,
Și durerea și spaima de-a porni spre o nouă
Cale. Te-ai opri să-l culegi
Dintre cioburi și spini. Nu ai cum să-nțelegi,
Nici atâta iubire, nici atâta durere!
Cum să simți că nu sânge, ci amarul de fiere,
Curge-acum prin artere? Am să mor! Nici că-ți pasă,
C-am să mor fără tine! Lasă, nu te-trista! Mergi ‘nainte și lasă
Să se-aștearnă uitarea. Nu privi înapoi!
Te-ai întoarce să ducem întristarea-amândoi,
Și nu vreau să te las să porți jugul de dor.
Te asigur că nu e nicidecum prea ușor.
Redsctor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 