Nicoleta Lupu

.

Ne plâng străbunii

…s-au ridicat atâți răstălmăciți,
şi- am strâns din dinți…
am strâns atât de tare-n cât
n-am mai putut, ş’-am răbufnit,
ş’-am plâns de greul acestui neam
că n-am putut să fac nimic,
când grâul cel frumos din lan
ei l-au vândut…
mai bine spus l-au dat la vamă
de pomană,
dar ştii ce m-a durut mai mult…
că neamul meu, atât de demn
el nu vrea mult, acum sunt cerşetori,
tu cum te simți, n-ai vrea să mori
ştiind cât a-ndurat străbunii,
de dragul vinului şi-a pâinii
de dragul meu, de dragul tău?
…nu te-a durut când le-ai vândut
trecutul zbuciumat…
să ştii, că şi lor le-a fost frică
că şi atunci erau călai
dar au fost demni, atât de demni!
erau pe jumătate în țărână,
luptau pe jumătate goi
ei au luptat şi-au câştigat
iar țelul lor eram doar noi,
dar noi… prea repede-am uitat
privim doar înainte şi-i păcat,
uitând că apa e sfințită
cu sânge de eroi,
şi spicul nostru e udat
cu lacrima de-apoi,
iar noi… se pare că-am uitat.

23.03.2022 Nicoleta Lupu

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: