Lucia Marin

Mă-nclin

Mă-nclin, în fața măreției tale, dragă viață,
Și cu speranță mă trezesc, în orice dimineață,
Nu știu cum îmi va fi acea zi ori ce mă așteaptă,
Dar am încredere mereu și cu tărie urc înc-o treaptă.

Azi nu mai plâng, căci lacrimi nu mai am,
Dar îmi pun zâmbetul să înflorească pe ram,
Mă îmbrac în anotimpuri noi, cu multă bucurie,
Aștept, ca după furtuni și ger și soarele blând să vie.

Pun în păr ghiocei, pe umeri flori de vară,
Cu cei dragi inimii mele pornesc la drum iară,
Strâng în jur copiii, frumosul, armonia și bucuria,
Alung departe toată tristețea și strâng în brațe veselia.

Mă-nclin în fața măreției tale, dragă viață,
Nu vreau să trec prin tine doar așa, ca o paiață,
Îmi pun amprenta bunătății mele, pe oriunde trec,
În poezie-mi pun trăirile și dorințele și cu ea mă petrec.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: