Violetta Petre

Poezia se strecoară ca un cântec de vioară…
Violetta Petre

Sorb din vise elixirul delicioaselor iluzii, încrustate în sinapse de moștenitori vetuști
Lacomă ca o flămândă ce-a gustat numai confuzii, lângă drimeri de ocazii, nătărăi, la minte-nguști…
Gusturi searbede de vinuri oțețite de blesteme ce-mpânzesc iubiri curate cu otravă și venin
Îmi îmbată poezia de la prima-nghițitură, scuip din versuri năucite și la îngeri mă închin…
Trece-o muză elegantă prin mulțimea de lunatici, răsfirându-și plete blonde peste sânii plini și goi,
Inși, din cramele lui Bachus, o ademenesc nemernic, să o-nlănțuie impudic într-o mare de noroi…
Și din locul meu de pândă, unde nu mă văd bețivii, scot un vers cu ritm sagace și țintesc agonizant,
Muza-mi intră-n poezia ce-mi înoată iar, prin sânge și nevătămată-mi cântă pe al iambului versant…
În amurgul ce mă-mbie la o cină de poeme mă abandonez în brațe ilozorii și visez,
Că sunt stihul tău de veghe dintr-o noapte fără stele și cu graiuri indite, inima îți tapițez…

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: