Liliana Mocanu

Reverie
Du-mă reverie-n spaţiu şi izbeşte-mă de stele
Curgătoare, sclipitoare fă-mă ca să fiu ca ele!
Să mă plimb cu nonşalanţă pe al galaxiei nimb
Şi să-mi făuresc din aştri coliere de argint.

Să adun trei stele-n palme şi să le spoiesc cu dor
Să mă fac apoi cometă şi să mi le-agăţ în păr
Şi să zbor, să zbor de-aiurea, să mă pierd prin lung şi-n lat
Să aprind lumini în noapte, Universul să-l străbat.

Şi apoi cu nonşalanţă, tu aşază-mă pe-o stea,
Să mă contopesc în spuma-i şi să fiu şi eu ca ea,
Să mă pierd prin valul mării să mă răspândesc prin nori
Să m-adun de pe niciunde s-o iau iarăşi peste zări.

Du-mă reverie-n Cosmos, du-mă în gol de galaxii
Şi fă să revăd geneza cea a întâiului dintâi
Să văd timpul care nu e, cum străbate-n Univers
Cum se pierde-n spuza lumii, cum o umple-apoi de sens

Ş-apoi reverie dragă poposeşte-mă vreo clipă
Uită-mă pe vreo planetă, ascunsă-n a sa aripă
Lasă-mă pierdută acolo ca să văd sau ca să simt
Ce-a adus-o, ce-a compus-o, ce-a creat-o în infinit….

Du-mă reverie –n spaţiu du-mă-n aştrii cei ascunşi
Şi pătrunde-mă o clipă cu-a lor timpi ce-s nepătrunşi
Fă-mă ca să simt aievea spuma lor şi-a sa savoare
Dă-mi-o în dar ca pe-o ofrandă-n goana mea nemuritoare!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: