Litanie
Un suflet trist, un legământ,
o lacrimă ce astăzi doare,
ce poate fi acum mai sfânt
decât să mai miroși o floare?
Un prieten drag, o mângâiere,
o vorbă ce-o aștepți în prag,
ce poate fi o-reînviere
a omului de mult pribeag.
Un cânt de pasăre măiastră
în dimineața cu mult soare,
un crin ce mi-a-nflorit în glastră,
e tot ce-acum mai au valoare.
Tu cine ești, eu cine sunt?
de ce mi-ai răsărit în cale?
aș vrea din nou să pot să uit
deși, mi-s nopțile prea goale.
Privesc la cer, e-acum senin
și nu sunt semne de furtună,
o să accept al meu destin,
cine-ar putea să se opună?
Lorica Mihăilă
05 06 22
Pictură Stamate Vasilica
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 