Viorica Floroiu

ÎMBRĂȚIȘEAZĂ-MĂ

Îndrăgostită-n prag de răsărit
Îngenunchez timidă-n scoica zării,
Vrăjită sunt de chipul tău iubit
Până se lasă vremea înserării.

Vremea se scurge,-aș vrea să stea,
Să nu privesc clepsidra timpului
Când ultimul plăpând clipit de stea
Se pierde după coama muntelui.

Noaptea privește cu ochii căprui
Cum stele-mi vin pe umeri și obraz,
Le strângi pe rând și în păr mi le pui,
Luceafărul, mi-l atârni de grumaz.

În noapte, îmi șoptești plin de mister.
-Iubita mea, te rog să nu mai pleci!
Mi-e dor de fructul sânilor din cer,
Cu iedera dragostei să mă legi.

  • Încolăcește-mă ca-n vechile,-nceputuri
    Inundă-mi floarea care s-a uscat,
    Mi-e sete, intră-n sacrele ținuturi
    Și rodnicește-mă cu frumosul păcat.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: