ÎMBRĂȚIȘEAZĂ-MĂ
Îndrăgostită-n prag de răsărit
Îngenunchez timidă-n scoica zării,
Vrăjită sunt de chipul tău iubit
Până se lasă vremea înserării.
Vremea se scurge,-aș vrea să stea,
Să nu privesc clepsidra timpului
Când ultimul plăpând clipit de stea
Se pierde după coama muntelui.
Noaptea privește cu ochii căprui
Cum stele-mi vin pe umeri și obraz,
Le strângi pe rând și în păr mi le pui,
Luceafărul, mi-l atârni de grumaz.
În noapte, îmi șoptești plin de mister.
-Iubita mea, te rog să nu mai pleci!
Mi-e dor de fructul sânilor din cer,
Cu iedera dragostei să mă legi.
- Încolăcește-mă ca-n vechile,-nceputuri
Inundă-mi floarea care s-a uscat,
Mi-e sete, intră-n sacrele ținuturi
Și rodnicește-mă cu frumosul păcat.
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 