Cărarea destinului
Pe-o movilă de pământ, la o margine de sat,
Un copil singur pe lume, își îneca un oftat…
Ce să facă, încotro pașii să îl ducă, oare?
Dacă pe drumul închis nu vede nicio cărare…
Îl îngrijea o bunică, după ce-a fost părăsit
De o mamă fără suflet, ce nicicând n-a mai venit
Să-i aducă-un colț de pâine, un pantof, sau un penar,
Banii-au atras-o mai mult, decât micul ei ștrengar.
A plecat fără să-i pese cine o să-l învelească,
Acum, s-a dus și bunica, în altă casă cerească,
Trist, i-aprinse-o lumânare și i-a legat băsmăluța
Să nu sufere de frig printre stele, bunicuța.
Sărutându-i printre lacrimi, mâinile bătătorite
L-a rugat pe Dumnezeu, cu privirile smerite
Să-i arate calea bună, cinstindu-i învățătura
Și privind cu ochii grei, lăsă-n urmă bătătura,
Luând calea pribegiei, căutând un suflet mare
Să-l ajute să găsească a destinului cărare,
Bunica, îngerul sfânt, îl va lumina mereu
Atunci când pe-al vieții drum, se va poticni de greu!
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 