Doina Bădilă


~omul este ca o caramida : arzandu-se, el devine mai puternic ~
– Bernard Shaw –

CANTECUL NIMANUI

Aveai cuvinte așa frumoase
și eu credeam că mi le spui doar mie…
le ascundeam cu grijă-n gând, ce coase
acuma dorul, pe un biet petic de hârtie.

Nădăjduiam, să vină înserarea iute,
să stau sub frunza așteptării-nfiorate
să pot, să te visez-o floare rară-n munte
adusă dinspre sud, de valuri sacadate.

pe treptele iubirii noastre, se- asterne depărtarea.
Dansam desculți prin valurile vieții,
dar fiecare pas greșit, îl fura marea….
lăsând pe țărm, doar vălul vieții!

Vom fi doar doua stele-ndepărtate.
cândva ziceai, că sunt ale ORICUI….
dar marea se arunca-n valuri lăcrimate
și cântă mai departe, un cânt al ….NIMĂNUI!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: