Grădina cu amintiri
În grădină casei mele, pe covorul ierbii, verde,
Mă visez, câteodată, soarele să mă dezmierde,
Slobod gândul, furișată, printre amintiri plăcute,
Din anii cei fără griji și-ncărcați cu visuri multe.
Miresmele florilor îmi alunecă ușor,
Peste clipele frumoase, strânse-n inimă, cu dor,
Din frământări de trăiri ies aburi de pâine coaptă,
Învelită de măicuța în ștergaru-ntins pe vatră.
Prispa casei, scrijelită, cu podelele de lut,
Poartă urmele lăsate de pașii ce s-au pierdut,
Trei fire de busuioc se anină-n cui, pe grindă,
Lăsând roua, din ochi scursă, peste prag, să se prelingă.
Când dorul mă arde tare și m-afundă în durere,
Aici îmi găsesc liniștea și mă umplu cu putere…
Rai, coborât pe pământ, c-un sobor, întreg, de sfinți,
Tu îmi alini supărarea, pace-aduci sleitei minți!
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 