Felicia Percec

Grădina cu amintiri

În grădină casei mele, pe covorul ierbii, verde,
Mă visez, câteodată, soarele să mă dezmierde,
Slobod gândul, furișată, printre amintiri plăcute,
Din anii cei fără griji și-ncărcați cu visuri multe.

Miresmele florilor îmi alunecă ușor,
Peste clipele frumoase, strânse-n inimă, cu dor,
Din frământări de trăiri ies aburi de pâine coaptă,
Învelită de măicuța în ștergaru-ntins pe vatră.

Prispa casei, scrijelită, cu podelele de lut,
Poartă urmele lăsate de pașii ce s-au pierdut,
Trei fire de busuioc se anină-n cui, pe grindă,
Lăsând roua, din ochi scursă, peste prag, să se prelingă.

Când dorul mă arde tare și m-afundă în durere,
Aici îmi găsesc liniștea și mă umplu cu putere…
Rai, coborât pe pământ, c-un sobor, întreg, de sfinți,
Tu îmi alini supărarea, pace-aduci sleitei minți!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: