Liliana Mocanu

Ne ducem toţi

Ne ducem toţi, plecăm dintre cei vii…
Când vine vremea marilor plecări…
Luăm cu noi şi vise şi-amintiri
Şi bucurii şi palide întristări…

Poveşti ascunse prin unghere oarbe,
Nimicuri ce m-au însoţit poate mereu,
Dureri anoste şi amărăciunea,
Le voi ascunde în sufletul meu…

Poate-oi lua puţin din lumea asta,
Poate-oi lăsa puţin din remuşcări,
Ce-mi pasă, căci acolo unde-oi merge
Mă voi lovi de alte întâmplări…

Îmi vor lipsi salcâmii, cerul, marea,
Nu le-oi vedea aşa cum sunt nicicând
Aşa cum n-oi simţi nici întristarea
Căci toate vor rămâne pe pământ!

Voi tânji după iarba înmiresmată,
După copaci care se pierd prin cer
Îmi va lipsi şi marea învolburată,
Şi tot ce mişcă-n spațiul efemer..

Şi dacă dorul de cei vii s-o ivi iarăşi,
Voi coborî-n pas molcom pe pământ,
Voi căuta din nou fiinţa dragă,
A celor care cred că nu mai sunt…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: