Mihaela Avram

Miros de tei
(sonet)

Tu bați la poarta sorții înc-o dată
Sperând ca zorii să-ți deschidă ochii
Dar amintiri țesute-n albe rochii
Se prind în dansul vieții ca-ntr-o roată .

Și luptele încep să te cuprindă
Din piatra serii ce-n pustiu se simte.
Deasupra lumii te oprești cuminte,
Când flori de tei încep să se aprindă.

Te uiți prin gratii după o nălucă.
Iubirea-i dusă-n târg în astă seară
Iar crengile-nflorite se usucă.

Îți lepezi somnul cel fragil în noapte,
Surâsu-l frângi într-o mirare mută,
Când ziua te dorește printre șoapte.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: