Daniela Konovală

Aripa ultimului vis

Mi-am prins în păr un tril de rândunea și-n gând mi-am pus o aripă de alb,
Mi-am primenit privirea într-o stea să-mi fie însoțire spre înalt,
Am strâns sub pleoape visele de mai înmiresmând cu dânsele culori
Și am iubit plămada ta de lut, mai mult decât lumina de la sori!

Am presărat sub pașii tăi argint să-ți fie drumul lin fără stihii,
Cămașa ți-am brodat cu mărgărit cules în zori de rouă și-armonii,
Ți-am stat alături, suflet credincios, când zloata lumii în genunchi te-a vrut,
Iubindu-ți neputințele de om ți-am înfășat durerea în sărut.

Te-am înțeles, când ai ales să pleci pe drumul tău de praf spre piscuri gri,
Când fericirea ți-ai amanetat la târgul desfătărilor de-o zi
Te-am sprijinit, chiar dacă m-a durut, chiar dacă întristarea mi-a fost pat,
În păr mi-am prins un tril de rândunea și-n umbra înserării te-am vegheat.

Tot ce-am trăit e strâns într-un album, târziu e-acum… luminile s-au stins,
Te-mbrățișez în actul de final cu-aripa albă-a ultimului vis.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: