Condamnare
Uitasem sunetul ploii,
răpăiala pașilor
și gustul amar de cafea de pe buzele tale.
Ora fuge grăbită.
Numai poarta așteaptă deschisă.
Fără iubire
încă mai există plecare.
Între acceptare și condamnare
mă găseam neștiută,
căci tăiasem din mine și ultimul copac.
Toamna revine
și frunza doare…
Timpul nu are sfârșit.
Sfârșitul se naște din noi.
Zorii se îneacă în ceașca fierbinte.
Fără ploaie,
setea nu se termină niciodată.
Iubirea e dincolo de simțuri…
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 