FOȘNETUL DE FRUNZE
Foșnetul de frunze ne-adapă cu tristețea,
O toamnă arămie aduce bătrânețea…
Și eu…și tu,ca toamna, ne ducem spre apus,
Nu vrem a recunoaște ce-i dat de Cel de Sus!
E viața o părere?! Sau eu sunt pelerinul
Trimis în astă lume și tatuat cu chinul?!
Un copac se rupe, rănit de astă vreme,
La fel ca el e omul, pribeag de prea devreme!
Dorit e anotimpul cu ramuri reci,pustii?!
E un fior ce-mi trece prin vene, dacă vii…
Fuiorul de speranțe m-aprinde câteodată,
Rugina mă strivește sub frunze altă dată…
Un dor mă primenește,o lacrimă iar pică,
Ne mai rămâne cerul ce-n brațe ne ridică…
Zace firul ierbii ca și frunza-n agonie,
E prea târziu, iubite, o iarnă va să vie!
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 