Petre Vătuiu

Răspuns

de Petre Poștașu’

Cine-am fost? Am fost un om
Cu suflet și naiv,
Ce credea că a fi bun
E un imperativ.
Și a da e omenesc,
La fel și a iubi;
Tinerețea mea fost
Un câmp cu bucurii.
Să-mi țin capul sus și drept,
Mă opinteam ades;
Să mă ierte toți acei
Ce nu m-au înțeles!

Și acelui ce-şi ținea
Privirea în pământ,
Încercam să-i luminez
Tristețea cu un gând.
Ploaie dacă-am vrut, am fost
Și soarele din zori
Și fântână pusă-n drum
Și casă uneori…
Poate c-am strigat cândva
Că vreau să fiu iubit;
Să mă ierte toți acei
Ce nu m-au auzit!

Cine sunt? Sunt tot un om!
Dar mult mai înțelept.
Simt așa…un gust amar
Și-un junghi adânc în piept.
Viața nu m-a doborât
Când m-a împins desculț
Și cu talpa sângerând
Tot n-am vrut să renunț.
Încă apă pot să fiu
Și pâine și-adăpost.
Să mă ierte toți acei
Ce nu mă mai cunosc!

N-aș da timpul înapoi
Că nu se fac minuni;
Oameni buni se nasc și mor,
La fel și cei nebuni.
Dar atunci când n-oi mai fi
Decât un praf și-un vânt,
Vreau să cred că cineva
Mă va purta în gând!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: