Angelica Manole

RUGĂ BLÂNDĂ

Doamne, dă-mi o frunză nouă
Să-înfășor din ața vieții,
Când s-o rupe ziua-n două
Și s-or tulbura nămeții!

Doamne, dă-mi un strop de tihnă
Din a cerului hotare,
Să mă culc pentru odihnă,
Să visez la Carul mare!

Doamne, dă-mi un fir de iarbă
Să măsor tot infinitul,
Să văd unde stau de vorbă
Apa, cerul și pământul!

Doamne, dă-mi un colț de lună
Ca să-i prind în palme fața,
Și să-i zic o vorbă bună
Pân’ se face dimineața!

Dă-mi, Doamne, cântec de stele
Să aud oftatul nopții,
Să-mpletesc din lut inele
Ca să-i fac în ciudă sorții!

Doamne, dă-mi un strop de suflet
Să simt apa din copaie,
Mângâind al vieții umblet,
Să pășesc desculță-n ploaie!

Vreau doar cioburi de lumină,
Să-mi trezesc speranța veche,
Într-o iarnă ce-o să vină
Zurgălind pe la ureche!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: