Flori Cristea

De vei trece-nsigurarea prin urechile de ac

Norii mei și cerul tău, într-un soi de simbioză,
Univers în care timpul se dilată imanent,
Înhămat la Ursa Mare, Pegas bate din copită,
Un tablou destul de straniu se repetă permanent.

Într-o buclă temporală înnodăm pe rând destinul,
Pe o undă de uimire, noi, perechea cea dintâi
Construim din lut și ramuri, ca liant punând iubire,
Și în loc de „Bună seara”, îți șoptesc „Te rog, rămâi!”

Și promit să-ți fiu alături, să coc azimi pentru tine,
O comoară de iubire, să nu fii nicicând sărac,
De vei rupe de pe trupul timpului ramuri uscate
Și vei trece-nsigurarea prin urechile de ac.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: